Memorabil

Duminicã. Zi frumoasã de primãvarã cu temperaturi ridicate. Plictisitor când stai în casã și privești în gol razele soarelui, nu? Dar, profa de românã cãruia îi mulțumesc pe aceastã cale, mi-a facut ziua mai constructivã și frumoasã impunându-mi sã învaț „Luceafãrul”. Da știu, toatã lumea mi-a zis „O sã îți prindã bine mai târziu Larisa, o sã vezi” dar realmente a fost un infern sã stau 3 ore cu cartea în mânã chinuindu-mã sã-mi fixez cuvintele, propozițiile, versurile, strofele în minte.

Cu cât înaintam cu atât credeam cã mai am puțin însã de câte ori reveneam la strofa anterioarã constatam cã este mult.

Și poate nu aș fi învațat-o dacã nu aș fi fost nevoitã sã-mi îndrept minunatul trei pe care s-a gândit ea sã mi-l facã cadou. Dar cu siguranțã  voi putea spune aceastã poezie si nepoților mei cãci dupã trei ore de citit si recitit pot spune poezia și în somn.

sursa poza

P.S. Am ales aceastã pozã deoarece aratã ceea ce simțeam eu înainte si dupa ce am învãțat poezia.

Anunțuri
Această intrare a fost publicată pe 12 Martie 2012 la 6:59 am. Este din categoria Uncategorized și etichetată . Pune un semn de carte la legătura permanentă. Urmărești aici orice fel de comentarii cu flux RSS pentru acest articol.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: