Urăsc!

„Mersul pe jos face piciorul frumos”; în cazul meu nu ține. Urãsc sã merg pe jos, un metru mi se pare un kilometru iar un kilometru mi se pare o veșnicie. Astãzi însã am avut ocazia sã-mi petrec jumãtate din dimineațã şi dupã-amiazã mergând pe jos.

Pãi da… Am fost la o prietena invadatã de rubeolã (eu am facut când eram micã) și am mers pe jos pânã la ea; defapt de unde m-a lãsat tramvaiul și pânã la ea. Îmi simțeam picioarele tot mai greoaie şi pașii tot mai mici mã îndemnau sã ma opresc, dar eu nu m-am dat batutã. Parcã se dãdea o luptã între mine și drumul lung care nu se mai termina, ba din contrã mi se pãrea cã se mãrește cu fiecare pas al meu.

Si dupa ce cã eu eram extenuatã și doream sã ajung cât mai repede un câine uriaș, aproape cât mine, m-a facut sã mã abat de la direcța mea „ocolindu-l puțin”.

sursa poza

sursã poze: http://nebuniefaralimite.blogspot.com/

Anunțuri
Această intrare a fost publicată pe 9 Martie 2012 la 5:04 pm. Este din categoria Uncategorized și etichetată . Pune un semn de carte la legătura permanentă. Urmărești aici orice fel de comentarii cu flux RSS pentru acest articol.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: